Arhiva pentru ianuarie, 2008

Back to the Future

ianuarie 29, 2008

Cica moda e ciclica. Nu doar cea vestimentara…moda in general. Ma uit la pustanii de pe strada si vad ca unii sunt tunsi cu chica la ceafa, la fel cum erau cocalarii de la sfarsitul anilor ‘80. Ceilalti sunt tunsi cu parul peste urechi, la fel cum se tundeau cocalarii de la inceputul anilor ‘90. Cativa au chiar si celebra sapca asezata pe varful capului. Diferenta este ca aia de atunci aveau un cercel in ureche, astia de acum au mai multi cercei in urechi, nas sau buze. (cercelul in spranceana e “fumat” de pe la sfarsitul anilor ‘90).

De ceva timp observ o revigorare a fenomenului “tricouri negre cu formatii de metal”.

O televiziune difuzeaza serialul “Dallas”. Intr-un ziar citesc ca alte televiziuni vor (re)difuza serialele “Melrose Place” si “Dr.Quinn”. La cinema ruleaza “Rocky 6″, iar de luna viitoare va rula “Rambo 4″. 

Azi aflu ca se reuneste formatia “New Kids on the Block”. Va vine sa credeti? NKOTB? “Taticii” grupurilor de 4-5 baietei draguti si dansatori, care apareau in anii ‘90 ca ciupercile dupa ploaie, se intorc. In ritmul asta mi-e frica sa nu cumva sa ma trezesc intr-o dimineata si sa aflu ca am teza la chimie si nu prea m-am pregatit.

The Eternal Fall – “Today I´m so Sad”

ianuarie 27, 2008

Vor evolua pe 17 februarie in Loft.

Fair-Fight politic

ianuarie 25, 2008

La sarbatoarea Unirii de la Iasi am vazut o masa de oameni aplaudand sau fluierand pe Basescu sau Tariceanu sau alti politicieni. Spre deosebire de alte asemenea multimi, cea de ieri nu era cenusie. Era impartita clar in grupuri colorate. Galbenii fluierau cand aparea Basescu, cei in portocaliu fluierau cand aparea Tariceanu, cei in rosu fluierau pe toata lumea. Parca erau galeriile echipelor de fotbal. Astept ca la urmatoarea manifestatie care implica adeptii diferitelor partide politice sa se organizeze fair-fight-uri, in care batraneii pesedisti sa-i cocoseze cu bastoanele pe nervosii penelisti, babutele pedeliste sa-si rupa gentile in protezele dentare ale peremistilor si Tariceanu cu Basescu sa se bata separat pana cade primul.

Gigi Becali nu mai e rasist

ianuarie 25, 2008

Si-a lasat mustata. Si-a facut carare pe mijlocul capului. Poarta sacouri in carouri. A inceput sa semene si fizic cu personajele lui Caragiale jucate de Birlic sau Beligan. Acum un an, printre aspiratii comico-legionare spunea ca nu vrea jucatori “de culoare” la Steaua. Anul asta Steaua a facut numeroase transferuri. Sud-americani sau francezi, nicidecum germani sau suedezi. Deci nu mai este rasist. In schimb toti redactorii si prezentatorii de stiri sau emisiuni sportive si chiar invitatii lor vorbesc despre transferurile de la Steaua si nu uita sa adauge de fiecare data ca jucatorii nou veniti sunt “de culoare”, “negri”, “mai brunetei” sau “mai colorati”. E doar o chestie de educatie sau nea Jiji a facut prozeliti?

Ziaristii – o specie aparte

ianuarie 24, 2008

O vorba spune ca nu exista padure fara uscaciuni. Cand e vorba de ziaristi cred ca se poate spune ca printre uscaciuni mai exista si cate un pomisor verde. Aia sunt intr-adevar rari. Uscaciunile sunt insa peste tot. Fie ca-i vorba de niste celebri “analisti” care scriu despre probleme reale niste tampenii ireale, “sportivii” care stiu totul despre Gigi Becali, dar mult mai putine despre sport sau complexatii care scurma in gunoiul vedetelor , avem o intreaga colectie de exemplare de care ne lovim vizual sau auditiv zi de zi. Cineva spunea ca succesul unei conferinte de presa consta in cantitatea de mancare pe care le-o oferi ziaristilor. Azi am avut ocazia sa verific asta. Ei bine, asa este! Iar ca bonus mi s-a oferit o priveliste deosebita: un distins ziarist dupa ce s-a chinuit sa inghita cele 2 bucati de mancare pe care si le indesase in gura, a scos tacticos un ac pe care il avea infipt in reverul sacoului, s-a scobit cu el intre dinti si l-a infipt la loc.

Bauhaus – “In the Flat Field”

ianuarie 22, 2008

No.1 ! Atat.

Pula in portugheza…

ianuarie 22, 2008

…inseamna “a sari” sau “sari!”. Au aflat in ultimele doua zile toate maimutele cu blog. Observ ca blogurile astea au si ele molimele lor. Se imbolnaveste unul, respectiv maimuta care-l scrie si se raspandeste ca ciuma in toata “blogosfera” (ce denumire comica). De doua zile toate blogurile s-au umplut de un clip cu o melodie portugheza in care niste copii se joaca si striga “pula,pula”. Dupa o zi de umblat pe mailuri si o dimineata de Cronica Carcotasilor, unde Huidu si Gainusa au promovat piesa, iata ca a venit randul bloggerilor. Fantasticul succes al melodiei vechi cu refrenul la fel de portughez ”muie larga”, a fost depasit de noua piesa. Toata lumea e fericita. Aici vorbim de oameni care au acces la calculator si internet, nu de unii care abia au coborat din copac. Multe milioane. E trist (sau imbucurator) sa vezi cati semi-retardati au acces la internet si se bucura auzind un cuvant neaos romanesc rostit de vorbitori de alte limbi. La fel ca la fotbalistii straini, care ajung in fotbalul romanesc si primele cuvinte pe care le invata sunt injuraturile, exista si in “blogosfera” , probabil o nivelare a gradului de cultura si inteligenta. Astept pentru a 783 oara niste posturi si fotografii cu moneda nationala a Botswanei.

Nu ca m-ar interesa…

Marius Niculae e mai tare decat Cheeky Girls?

ianuarie 21, 2008

Cica fotbalistii n-au umor… Marius Niculae zice: “There aren’t many Romanians in Great Britain. There are the Cheeky Girls, but I give a better impression, no?”. Pentru cine nu-i la curent,el acum joaca la…Inverness (locul 7 in Scotia).

Hocico – “Odio Bajo El Alma”

ianuarie 20, 2008

100% energie pentru toata saptamana viitoare.

Camouflage + De/Vision = Love

ianuarie 20, 2008

Se dau urmatoarele date: doua trupe germane, care canta acelasi gen de muzica, care au acelasi public, care au cam aceeasi vechime, care sunt in paralel in turneu pentru promovarea celor mai recente aparitii, care au cam aceeasi “recunoastere”, care concerteaza in Romania. Mai exact: doua premise aproape identice. Rezultate: un concert de nota 9 spre 10 – Camouflage si un concert soldat cu un semi-esec – De/Vision. Cum e posibil? Sa vedem.

Concertul Camouflage a fost organizat de Blue Music. N-am auzit de ei. N-am gasit alte informatii. Concertul De/Vision a fost organizat de Kompas Events. Am intrat pe site-ul lor si la rubrica “Istoric” aflu ca au organizat niste petreceri prin clubul Backstage. Sunt curios daca aceste party-uri au insemnat si altceva in afara faptului ca un om de-al lor a pus muzica in seara respectiva. Altfel, fiecare dintre noi cred ca am organizat asa-zise party-uri pentru si intre prieteni, prin cluburi fara pretentii gen Backstage. Decat cu asa carte de vizita, mai bine renuntau la “Istoric”. Ca sa nu spun ca acum ne ameninta cu mega-surpriza anului 2008: concert Alphaville. Pai tocmai ce le-a spulberat Vanghelie surpriza si i-a adus pe Alphaville de revelion.

Concertul De/Vision a fost programat cu cateva zile inainte de Craciun, cand o buna parte a potentialilor spectatori erau deja plecati in locurile de bastina sau in vacante. Concertul Camouflage a fost in ianuarie, cand oamenii tocmai isi revenisera dupa sarmale si vin fiert si reintrau in circuitul petrecerilor, concertelor si distractiilor obisnuite.

Locatia a fost aceeasi pentru ambele evenimente: sala Preoteasa. La De/Vision am fost cu masina, deoarece auzisem ca n-o sa fie garderoba si m-am gandit ca macar putem sa lasam hainele groase in portbagaj. Drept urmare m-am multumit cu o bere fara alcool. Cand am intrat in sala unde avea sa fie concertul am inghetat instantaneu. Cred ca era cel putin aceeasi temperatura ca afara si cand vorbeam ne ieseau aburi grosi din gura. M-am intors la masina si am adus hainele pe care ni le-am incheiat pana sub barbie si daca as fi avut un fular n-as fi ezitat sa-l folosesc. Aseara, la Camouflage, ne-am lasat hainele la garderoba (improvizata, dar exista) si am gasit o sala incalzita si pregatita pentru un astfel de eveniment.

Ambele concerte aveau ora de incepere 20.00. In deschidere la De/Vision erau Suie Paparude. Pe la ora 21.00 unul dintre pacalicii de la Suie se plimba prin sala cu un pahar in mana. Pe la 21.30 au urcat pe scena. Nu pot sa spun decat atat: Suie Paparude sunt niste imbecili, niste nesimtiti si niste amarati cu capetele pline de basini si impresii de “vedete”. Concertul lor s-a desfasurat in felul urmator: unul dintre ei si-a montat un laptop pe o masuta si a dat “enter”. Fraierul cu cioc, nou aparut in componenta, isi dadea ochii peste cap si se scremea foarte putin inteligibil. De fapt singurele cuvinte care s-au distins au fost: “Aveti sange-n coaie, sariti la bataie”. Refren de-o fina ironie si adanca creatie, vor spune ei. Penibili. Cred ca nici publicul tinta al lui Garcea nu s-ar fi amuzat. Al treilea fraier, ala mic cu infatisare dubioasa, care usor usor vad ca e inlaturat din formatie, a sprijinit un microfon si atat. Participarea lui la “concert” a fost o gluma deosebit de inteligenta, in care a folosit si un joc de cuvinte si si-a etalat si vasta cultura muzicala, ma’ntelegi: “Haaa, ati venit la concert la Joy De/Vision?”. Ca sa puna capac, fraierii n-au vrut sa ne ierte timp de vreo ora jumatate,cred. Sau poate mi s-a parut mie, ca trece timpul extrem de greu. Cand ma gandesc ca o parte din banii pe care i-am dat pe bilet au ajuns la ratatii astia, imi vine sa-i caut pe organizatori sa-i scutur de maruntis. Presupunand ca, prin absurd, exista oameni care ar cumpara (cu bani!) un CD cu Suie Paparude, va dau un sfat: mai bine cumparati un soft d’ala de facut muzica pe pc, care te ajuta sa iei niste sample-uri si sa le lipesti si gata, aveti cantecele suie si placerea de a le fi facut personal. In deschidere la Camouflage nu aparea nimeni pe afis, dar a fost un dj care s-a chinuit sa incalzeasca atmosfera, exagerand cu Depeche Mode si…De/Vision.

Publicul: la De/Vision cred ca erau vreo 70 de persoane, incluzand si multimea de bodyguarzi. Atmosfera era atat de trista, ca ti se parea ca-i nimerit la vreo repetitie. La Camouflage sala a fost aproape plina, oricum suficienta lume pentru a crea atmosfera de concert.

Concertele: De/Vision au cantat perfect. Germani si profesionisti pana in cea mai mica celula, au cantat de parca aveau in fata un stadion cu 100.000 de oameni. Au sunat extraordinar, perfect, ca pe CD, poate mult prea bine pentru un live. Putina improvizatie cred ca nu strica. Camouflage au intrat pe scena cu un aer usor obosit, dar si-au revenit repede. Au interactionat cu sala, au glumit, au facut animatie. Fata de De/Vision au avut si avantajul celor doua mega-hituri “The Great Commandment” si “Love is a Shield” la care publicul a explodat. Totusi, din punctul meu de vedere, De/Vision sunt peste Camouflage si muzical si ca prezenta live. Una peste alta, dintre doua evenimente care puteau iesi la fel de bine, din pacate unul a fost organizat de Kompas Events.

Mai am o nelamurire: de ce totusi Depeche Mode umple stadioane si baietii astia nu? Sincer, diferenta nu-i chiar atat de mare ca intre Lia Manoliu si Preoteasa.