Ani de zile m-am tuns intr-o ghereta de la capatul pamantului. In ghereta era singur scaun pentru barbati si un altul pentru “dame”. La scaunul pentru barbati evolua Petrisor Bita – Hairstylist (asa cum scria si pe cartea lui de vizita), care “nu tunde dame”. La Petrisor Bita – Hairstylist era mereu coada. Fara o ora de asteptare nu prea scapai. Daca erai printre privilegiatii care primisera cartea lui de vizita puteai sa-ti faci o programare. Bineinteles ca nu de pe o zi pe alta. Si in niciun caz cu doua-trei zile inainte. Petrisor Bita – Hairstylist avea prea multi clienti ca sa-si mai incarce memoria cu asa ceva. Programarea insemna “vezi ca ajung si eu intr-o juma’ de ora”. Adica, in cazul in care in acea juma’ de ora mai aparea vreun fraier cu parul mare si cu figura noua, necunoscuta, erai tuns inaintea lui. Asa stateau lucrurile. Pentru ca Petrisor Bita – Hairstylist era cu cateva clase peste toti obositii aia “de la Orizont” sau “de pe Bucla”. Si mai ieftin, dar asta oricum nu conteaza cand e vorba de aspect, nu-i asa?
Cand m-am mutat din cartier am descoperit ca am o problema: unde ma duc sa ma tund? Am fost prima data la un salon de la Plaza. Aici probabil ca nu as fi intrat vreodata daca nu ar fi fost o conjunctura ( desi potrivnica principiilor mele despre frizerii ) favorabila. Acolo am dat peste un…nu stiu cum sa-l numesc. Daca Petrisos Bita era haistylist, atunci asta cred ca era Guru haistylistilor. Dupa ce a mentionat ca lui ii place “sa cante atunci cand creeaza” a trecut la treaba. Nu am scapat fara o “creatie” asa-zis moderna, asa cum aveau toti pinguinii aia care populeaza ultimul etaj al mall-urilor. Drept urmare l-am catalogat cu doua clase sub Petrisor Bita si am jurat ca nu mai calc pe acolo.
A doua oara am ajuns, tot conjunctural bineinteles, la un salon de la Carrefour Baneasa. Nu intru in amanunte, dar daca ma tundeam singur era mult mai bine. Atunci am realizat adevarata valoare a lui Petrisor Bita – Hairstylist.
Acum cateva zile mi-a fost recomandata o frizerie de pe Buzesti. Bineinteles ca datorita conjuncturii mi-era destul de usor accesibila. Asa ca ieri am fost sa ma tund. Am intrat si am vazut un fel de culoar lung, unde erau insirate zece scaune. Toate ocupate. In jurul fiecarui scaun se agita cate un/o frizer/frizerita. Parca m-am intors cu multi ani in urma, cand intram in frizeria “de pe Bucla” si asteptam cuminte sa ma tund “pentru scoala”. Am asteptat sa se elibereze un scaun si deoarece nu mi s-a adresat clasica intrebare “va serviti?” m-am asezat singur. Pana sa inceapa procesul am apucat sa vad lista de preturi. Aveam patru variante scrise cu litere bolduite pe o hartie lipita in fata fiecarui scaun:
” 1. Tuns normal 8 Ron
2. Tuns U.S. Army 8 Ron
3. Tuns Bross 8 Ron
4. Tuns Bross Pierdut 8 Ron “.
Asa ca dupa ce am vazut ca lipseste varianta “Tuns in V cu codita” am ales varianta 1.
Cand m-am intors la birou o colega mi-a spus “Sa-ti fie de bine”.
